Dictionar

uniti

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. uniti)

1. (muzică) (indicație în partidele pentru instrumente cu coarde din orchestră și în muzica corală) uniți; întreaga partidă cântă aceeași linie melodică.
 

unitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. unitif)

1. care unește; propriu a uni; unificator.
2. (teologie) viața ~ă = viață în uniune cu Dumnezeu.
3. (anat.) fibre ~e ale inimii = fibre musculare comune părților stângi și drepte ale inimii.
 

antetren

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. avant-train)

1. vehicul pe două roți care tractează tunuri, obuziere, chesoare de muniții, mașini agricole etc.
 

aproviziona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. approvisionner)

1. tr. a asigura din timp, a furniza provizii, muniții, mărfuri.
2. refl. a-și face provizii.
 

areopag

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aréopage, lat. areopagus)

1. tribunal suprem în Atena antică.
2. (fig.) adunare de juriști, oameni de stat, de știință, de litere etc. reuniți pentru a examina o problemă foarte importantă.
 

arsenal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arsenal, it. arsenale)

1. întreprindere (militară) pentru fabricarea sau repararea armamentului sau munițiilor.
2. (fig.) ansamblul mijloacelor de luptă, de care se servește cineva într-o acțiune, profesie etc.
 

balustradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balustrade)

1. îngrăditură verticală scundă din mai mulți baluștri uniți printr-o bară de sprijin, pe marginea unor construcții.
 

bandă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, it. bande, /3/ engl. band)

1. grup de oameni (reuniți în scopuri necinstite); clică.
2. (glumeț) grup de prieteni care umblă împreună.
3. ansamblu muzical instrumental; band; trupă de muzicanți.