OK
X
cantalup
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cantaloup)
1.
pepene
galben,
foarte
dulce
și
cu
coaja
groasă.
check-up
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. check-up)
1.
examen
medical
constând
dintr-un
ansamblu
de
probe
prelevate
sistematic
și
permanent
pentru
a
aprecia
starea
organelor
și
funcționarea
lor.
crup
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. croup)
1.
anghină
difterică
localizată
pe
laringe.
grup
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. groupe)
1.
ansamblu
de
persoane,
de
obiecte,
de
fenomene
sau
de
noțiuni
cu
însușiri
asemănătoare;
ceată.
2.
~
social
=
colectivitate
de
indivizi
între
care
există
relații
sociale
determinate,
se
supun
acelorași
norme
de
comportament
și
urmăresc
un
țel
comun;
~
de
armate
=
mare
unitate
operativ-strategică
din
mai
multe
armate.
3.
(mat.)
mulțime
în
care
se
definește
o
lege
de
compunere
care
asociază
la
orice
pereche
de
elemente
ale
sale
un
alt
element.
4.
ansamblu
de
piese
mecanice
etc.
reunite
din
punctul
de
vedere
al
caracteristicilor
principale
sau
funcționale.
5.
~
sanitar
=
încăpere
prevăzută
cu
closet,
chiuvetă
etc.
hold-up
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. hold-up)
1.
atac
armat
organizat
în
scopul
jefuirii
unei
bănci,
a
unui
birou
de
poștă,
a
unui
convoi.
ketchup
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. ketchup)
1.
sos
picant
din
suc
de
roșii,
oțet
și
mirodenii.
abacă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
(arhitectură)
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane;
placă
de
piatră
care
formează
partea
superioară
a
capitelului
unei
coloane
și
pe
care
se
sprijină
arhitrava.
2.
(matematică)
sistem
de
linii
înscrise
într-un
plan,
care
corespund
unei
ecuații;
nomogramă.
3.
(fizică)
reprezentare
geometrică
și
algebrică
a
unui
spectru
luminos
4.
(var.)
(s.n.)
abac.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.
abate (1)
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)
1.
superior
al
unei
abații.
2.
superiorul
unei
mănăstiri
catolice
(similar
cu
starețul
sau
egumenul
unei
mănăstiri
ortodoxe).
3.
preot,
cleric
la
catolici.
4.
prior.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
abatesă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)
1.
maică
superioară
a
unei
abații
sau
a
unei
mănăstiri
de
femei.