Dictionar

Rezultate secundare (Urcare,):

Afurcare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (afurca)

1. (marină) acțiunea de a afurca și rezultatul ei; ancorare a navei cu două ancore, ale căror lanțuri se încrucișează ca o furcă, pentru a nu se încurca atunci când vasul e răsucit de vânt.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Afurcă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (afurca)

1. (marină) ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare.


Ascensiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascension, lat. ascensio)

1. mişcare de jos în sus a unui mobil.

2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).

3. (fig.) creştere, dezvoltare.

4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.

5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.


Babilonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (babilon/ic/ + -ie)

1. încurcare, amestecare a limbilor; vorbire, scriere confuză.

2. dezordine, situaţie confuză, haotică.


Bifurcaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bifurcation)

1. bifurcare; loc unde se bifurcă un drum, un râu etc.


Cabraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabrage)

1. cabrare.

2. evoluţie a unui avion care îşi măreşte brusc panta de urcare.