Rezultate secundare (Urcarea):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. donativum)
1. dar în bani acordat soldaţilor de împăraţii romani, la urcarea lor pe tron.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. pantalon)
1. (pl.) obiect de îmbrăcăminte, care acoperă corpul de la brâu în jos.
2. parte a unui decor de teatru destinat a da perspectivă în deschiderea unei ferestre sau uși.
3. piesă care servește la bifurcarea unei conducte.
4. tub metalic protector în care se rotește axul elicei de la unele nave.
5. carenaj profilat care acoperă roata și jamba unui tren de aterizare neescamotabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. passerelle)
1. punte mobilă pentru urcarea sau coborârea de pe o navă.
2. platformă pe puntea de sus a unei nave, unde stă ofițerul de cart sau timonierul.
3. pod îngust, pentru pietoni, peste o linie ferată, o șosea etc.
4. legătură între două clădiri la nivelul etajelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. perron)
1. platformă în gări pe porţiunea de oprire a trenurilor pentru urcarea şi coborârea pasagerilor din vagoane.
2. platformă cu câteva trepte, înaintea intrării principale a unei clădiri mari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (tele2- + sanie)
1. sanie de mare capacitate, fixată de un cablu ce circulă în dublu sens, care permite urcarea turiştilor pe pante înzăpezite.