Dictionar

Rezultate secundare (Urcată,):

Carambol

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. carambole)

1. (la biliard) bilă roşie.

2. (la jocul de biliard) atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel; carambolaj.

3. (fig., fam.) situație încurcată; neînțelegere; încurcătură; zăpăceală.

4. (prin ext.) un accident în serie în care vehiculele se ciocnesc între ele.

5. (prin ext.; fam.) serie de șocuri, ciocniri de oameni sau lucruri între ele.


Doric, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)

1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robusteţe şi sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife şi metope.

2. (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric.

3. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebeşte de cea a modului minor natural prin faptul treapta a 4-a urcată, în loc formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare.


Drongo

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drongo)

1. pasăre mică sau mijlocie, răspândită în Africa, Madagascar, India şi nordul Australiei, cu penajul negru-metalic şi coada lungă şi înfurcată.


Dum

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doum)

1. palmier din Sahara, cu tulpina bifurcată.


Imbroglio

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. imbroglio)

1. încurcătură.

2. piesă de teatru cu intrigă foarte încurcată.

3. (muz.) denumire a anumitor complicaţii ritmice, care încurcă tactul.


Labirint 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)

1. construcție cu foarte multe încăperi și galerii în care orientarea este dificilă.

2. grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști.

3. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioșii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere.

4. joc de inteligență care cere a găsi ieșirea dintr-o rețea de linii întortocheate.

5. joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 64 de cămăruțe, la care unii pereți au câte un orificiu ce lasă treacă o bilă de metal.

6. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăți, unei proceduri.

7. situație încurcată, fără ieșire.

8. dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micșora viteza.

9. parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase.