Dictionar

Rezultate secundare (Urcă.):

Afurca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. afforcare)

1. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore.


Afurcă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (afurca)

1. (marină) ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare.


Bifurca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bifurquer)

1. refl. a se despărţi în două ramuri, direcţii.


Dezafurca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. désaffourchage)

1. (mar.) a desface cheia de afurcare şi a vâra una din cele două ancore afurcate.


Mazurcă

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus., pol. mazurka)

1. dans popular polonez cu ritm vioi, devenit dans de salon; melodia corespunzătoare.

2. (p. ext.) scurtă compoziţie muzicală care foloseşte ritmul, temele acestui dans.


Trifurca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. trifurquer)

1. a se ramifica în trei ramuri, direcţii.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Acrobaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acrobatie)

1. exerciţiu gimnastic echilibristic.

2. arta acrobatului.

3. (pl.) evoluţii dificile făcute de un avion.

4. (fig.; pl.) sforţări de a ieşi dintr-o încurcătură.


Afurcă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (afurca)

1. (marină) ansamblu de manevre și cabluri folosite pentru afurcare.


Ambara

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. embarras)

1. ambaras.

2. obstacol, jenă, încurcătură (financiară).


Ambarasa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embarrasser)

1. a încurca, a provoca încurcături.


Ambarasant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. embarassant)

1. care ambarasează, pune în încurcătură.

2. care creează o situație dificilă, stânjenitoare.