Dictionar

acufenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acouphène)

1. senzaţie auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un sistem extern; tinitus.
 

antehelix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. antehelix, fr. antéhélix)

1. proeminenţă a pavilionului urechii, situată înainte de helix.
 

antitragus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antitragus)

1. una dintre proeminenţele pavilionului urechii, opusă şi posterioară tragusului.
 

audioprotector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. audioprotettore)

1. dispozitiv care protejează urechile de zgomote.
 

AURI- (2)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. auri-, cf. lat. auris „ureche”)

1. „ureche, urechiușă”.
 

auriculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auriculé, lat. auriculatus)

1. prevăzut cu auricule, cu urechiuşe.