Uree

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. urée)

1. (chime) substanţă organică albă, cristalizată, cu formula chimică COH₄N₂, prezentă în cantităţi mici în urină, putându-se fabrica şi sintetic; carbodiamidă.

2. (var.) (înv.) ureum.

---

Metiluree

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. méthylurée)

1. substanţă chimică cristalină, folosită în sinteze organice.

---

Tiouree

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. thiourée , thio-urée)

1. (chimie) substanță organică din uree prin înlocuirea oxigenului cu sulf; tiocarbamidă.

---

Aminolac

Parte de vorbire: s.
Origine: (n. com.)

1. răşină sintetică pe bază de formol şi uree, folosit la fabricarea lacurilor.

---

Azoturie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azoturie)

1. eliminare anormală de substanţe azotate (uree, acid uric) prin urină.

---

Biuret

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biuret)

1. derivat al ureei, de culoare violet-purpurie.

---

Carbamidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Karbamid)

1. (chimie) compus organic cu formula chimică CO(NH₂)₂; uree.

---

Carbodiamidă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. carbodiamide)

1. (chimie) substanță organică incoloră, cristalizată, solubilă în apă, prezentă în sânge, care se elimină prin urină sau se obține sintetic; uree.

---

Centralită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centralite)

1. derivat al ureei, gelatinizant şi plastifiant pentru nitroceluloză şi ca stabilizant pentru pulberi.

---