urgenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (urgent)

1. a grăbi, a accelera mersul unei lucrări.

urgenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. urgence)

1. grabă în a rezolva ceva care nu suferă amânare; însuşirea a ceea ce este urgent.
2. de ~ = imediat, fără întârziere; stare de ~ = situaţie care impune aplicarea de către stat a unui sistem de măsuri cu caracter politic, militar, economic şi social care să-

exurgenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exurgence)

1. emergenţă cu debit puternic, specifică regiunilor cu roci foarte permeabile; izvor ascendent.

insurgenţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insurgence)

1. insurecţie; răscoală, revoltă.

resurgenţă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. résurgence)

1. (geol.) reapariţie la suprafaţă, sub formă de izvor, a unei pânze de ape subterane; izvor carstic intermitent; (pop.) izbuc.

aviaţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aviation)

1. zbor cu ajutorul avioanelor.
2. disciplină care studiază tehnica şi zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul.
3. personalul şi mijloacele de zbor ale unei ţări, ale unei societăţi comerciale etc.
4. forţă aeriană înglobând personalul şi avioanele militare ale unei armate.
5. ~ sanitară = formaţie sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă.

bazarda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. bazarder)

1. (fam.) a se debarasa de ceva pe căi cât mai rapide; a vinde de urgenţă, indiferent de preţ.

climatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. climatique)

1. care ține de climat; propriu climatului; climateric.
2. arhitectură ~ = arhitectură adaptată la climă.
3. (ecologie) schimbare ~ = variația climei datorată factorilor naturali sau umani.
4. (ecologie) încălzire ~ = creștere susținută a temperaturii medii a Pământului, suficientă pentru a provoca schimbări de climă.
5. (ecologie) urgență ~ = necesitatea de a acționa rapid pentru a limita pe cât posibil gazele cu efect de seră care încălzesc Pământul.

encefaloragie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. encéphalorragie)

1. (med.) hemoragie intercraniană, care poate avea o cauză traumatică și care necesită îngrijiri de urgență, deoarece presiunea exercitată de hemoragie poate distruge rapid țesutul nervos din jur.

extraurgent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extra-urgent)

1. care reprezintă o urgență extremă; foarte urgent.

imediat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. adv.  
Etimologie: (fr. immédiat/ement/, lat. immediatus)

1. I. care urmează să se producă fără întârziere; nemijlocit; (prin ext.) de primă urgenţă.
2. care urmează sau precede fără interval.
3. II. imediat, fără intermediar; neîntârziat, numaidecât, îndată.
4. (antonime) mediat, tardiv.