urgisire

Parte de vorbire:  s.f. (înv., pop.)  
Etimologie: (v. urgisi)

1. acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei; năpăstuire, ură; dispreț.
2. (rar) părăsire.
3. (înv.) izgonire.

persecuta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. persécuter)

1. a urmări pe cineva cu perseverență în toate acțiunile sale cu scopul de a-i cauza un rău; a prigoni, a asupri, a urgisi, a oropsi; (cu sens atenuat) a provoca necazuri, neajunsuri; a nedreptăți.
2. (fig.) (despre idei, sentimente, amintiri) a urmări în permanență; a nu slăbi nici pentru un moment; a prigoni; a roade; a măcina.

urgisire

Parte de vorbire:  s.f. (înv., pop.)  
Etimologie: (v. urgisi)

1. acțiunea de a (se) urgisi și rezultatul ei; năpăstuire, ură; dispreț.
2. (rar) părăsire.
3. (înv.) izgonire.

oropseală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (oropsi + -eală)

1. asuprire, urgisire, oropsire.