Dictionar

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.
 

aisberg

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. iceberg)

1. bloc uriaș de gheață plutitoare, din ghețurile polare.
 

anaconda

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. anaconda)

1. șarpe uriaș, neveninos, din America Centrală și de Sud.
 

astronomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astronomique, lat. astronomicus)

1. care se referă la astronomie; care are legătură cu astronomia; (înv.) astronomicesc.
2. care aparține astronomiei; care folosește date din astronomie; (înv.) astronomicesc.
3. (fam.) caracterizat prin precizie, regularitate riguroasă.
4. (fig.) de proporții uriașe; enorm, vorbind mai ales despre un număr sau o sumă de bani.
 

atlantozaur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atlantosaure)

1. dinozaurian uriaș asemănător cu brontozaurul.
 

babilonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. babylonisch)

1. babilonian.
2. uriaș, enorm, măreț, somptuos; (fig.) exuberant.