Parte de vorbire: s.
Origine: (fr apaturies, lat., gr. apaturia)
1. pl., (ant.) sărbători solemne în cinstea zeiţei Venus, care aminteau vechea organizare a Atenei.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT naturae indagator; naturalista
2. FR explorateur de la nature
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lémuries)
1. sărbători religioase private, care aveau loc la romani în luna mai, cu care prilej se alungau spiritele morţilor prin zgomote nocturne.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR préservation du bois; protection du bois
3. EN timber preservation; wood protection
6. HU erdővédelem
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR protéction de la nature
3. EN nature preservation; protection of the nature
4. DE Naturschutz
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT scientia naturalis; scientia amabilis
2. FR sciences naturelles; histoire naturelle
4. DE Naturkunde; Naturgeschichte
5. RU естествознaние
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)
1. opus, îndepărtat faţă de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. absurde, lat. absurdus)
1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académie, lat. academia, gr. akademia)
1. înaltă instituţie culturală de stat, creată pentru a sluji progresul ştiinţei, literaturii, artei şi tehnicii.
2. instituţie de învăţământ superior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)
1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( engl. acephalostomia)
1. (med.) lipsa congenitală a capului și a orificiului bucal (având doar o deschidere asemănătoare gurii).