Rezultate secundare (Urmă):
Gurmă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gourme)
1. boală infecţioasă a mânjilor prin scurgerea nazală şi abcese ale ganglionilor limfatici.
Urmă; vestigiu
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Urmaş; progenitură; generaţie
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT progenies; stirps; descendentes
2. FR progéniture; génération; descendant; descendance; lignée
3. EN progeny; offspring; descendents; generation
5. RU потомство; поколение; произведение
6. HU utód, leszármazott, követő, folytató generáció
Abces
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Abilita
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)
1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.
Ablaţiune
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă datorită încălzirii sale până la incandescenţă.
Acidoză
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidose)
1. creştere a acidităţii sângelui în urma acumulării de compuşi toxici cu caracter acid.
2. boală a plantelor datorată creşterii acidităţii din sol.
Acrescământ
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. accroissement)
1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moştenitor, a unui legatar creşte, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.
Aculturaţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. acculturation)
1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.