Dictionar

Rezultate secundare (Urmă):

Gurmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gourme)

1. boală infecţioasă a mânjilor prin scurgerea nazală şi abcese ale ganglionilor limfatici.


Urmă; vestigiu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT vestigium

2. FR trace; toute petit dose

3. EN trace; minute dose

4. DE Spur

5. RU след; остaток

6. HU nyom; maradvány


Urmaş; progenitură; generaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT progenies; stirps; descendentes

2. FR progéniture; génération; descendant; descendance; lignée

3. EN progeny; offspring; descendents; generation

4. DE Nachkommenschaft

5. RU потомство; поколение; произведение

6. HU utód, leszármazott, követő, folytató generáció


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Abilita

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.

2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.


Ablaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.

2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.

3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.

4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă datorită încălzirii sale până la incandescenţă.


Acidoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidose)

1. creştere a acidităţii sângelui în urma acumulării de compuşi toxici cu caracter acid.

2. boală a plantelor datorată creşterii acidităţii din sol.


Acrescământ

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. accroissement)

1. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moştenitor, a unui legatar creşte, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane.


Aculturaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. acculturation)

1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.