Dictionar

gurmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gourme)

1. boală infecțioasă a mânjilor prin scurgerea nazală și abcese ale ganglionilor limfatici.
 

urmă; vestigiu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT vestigium
2. FR trace; toute petit dose
3. EN trace; minute dose
4. DE Spur
5. RU след; остaток
6. HU nyom; maradvány
 
 
 
 
 

abilita

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.
2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.