Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aléatorisme)
1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creaţie care urmăreşte, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului şi a imaginaţiei spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeaşi compoziţie se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertăţii improvizatorice a interpretului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégorie, lat., gr. allegoria)
1. procedeu artistic, bazat pe metaforă, constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete.
2. operă plastică sau literară care foloseşte acest procedeu.
3. (muz.) compoziţie care dă impresia că urmăreşte desfăşurarea unei povestiri imaginare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiparastase)
1. figură retorică prin care se urmăreşte să se demonstreze că faptul incriminat este lăudabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. artificium, după fr. artifice)
1. mijloc prin care se urmăreşte să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meşteşug, abilitate.
2. ~ de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă.
3. (pl.) amestec de materii uşor inflamabile, care produc efecte de lumină şi culori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arthrorise)
1. operaţie care urmăreşte a limita mişcările unei articulaţii.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. assimilateur)
1. (cel) care asimilează.
2. care urmăreşte asimilarea forţată a unui grup social sau naţional a culturii etc..