Dictionar

Rezultate secundare (Ursuz,):

Ursuzenie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ursuz + -enie)

1. atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă.

2. comportare de om ursuz.

3. (înv.) ursuzlâc.


Brontolone

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. brontolone)

1. om ursuz, morocănos, care bombăne tot timpul.


Hirsut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. hirsute, lat. hirsutus)

1. neîngrijit, cu barba şi cu părul zburlite.

2. (fig.) aspru, grosolan.

3. ursuz, posac.

4. (bot.; despre un organ) acoperit cu peri lungi şi rigizi; hispid.


Mizantrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. misanthrope)

1. suferind de mizantropie; ursuz.


Acru, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. acrus)

1. s. n., adj. (gust) ca al oțetului, al lămâii etc.

2. adj. care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringent; acid, înțepător.

3. fig. morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit.


Ursuzenie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ursuz + -enie)

1. atitudine morocănoasă, posacă, neprietenoasă.

2. comportare de om ursuz.

3. (înv.) ursuzlâc.


Domuz

Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (tc. domuz)

1. om lacom, nesimțit și fără caracter; porc, (reg.) porcan.

2. (reg.) om ursuz.