Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armure)
1. îmbrăcăminte de protecţie din plăci de metal şi zale, la războinicii medievali.
2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei ţesături.
3. (muz.) totalitatea sunetelor de alteraţie la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrebatterie)
1. acţiune de foc executată de artileria proprie împotriva bateriilor inamicului.
2. (fig.) mijloc pentru a dejuca o intrigă, o urzeală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kord, engl. cord, fr. corde)
1. ţesătură de urzeală din fire bine răsucite şi rezistente şi cu bătătura din fire subţiri şi rare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Drill)
1. ţesătură deasă din fire de bumbac sau de cânepă cu urzeală dublă, pentru îmbrăcăminte de vară, corturi etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. madras)
1. ţesătură cu urzeală de mătase şi bătătură de bumbac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. organsin)
1. fir de mătase naturală prin răsucirea a două sau a mai multe fire, folosit ca urzeală.