Dictionar

 

antropofob, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. anthropophobe)

1. (cel) care suferă de antropofobie.
2. (cel) care se teme de (alți) oameni.
3. (cel) care urăște oamenii (rasa umană); mizantrop.
 

bibliofob, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Bibliophobe, engl. bibliophobe)

1. persoană care urăște cărțile, cititul; dușman al cărților.
2. (anton.) bibliofil.
 

cerebrastenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cérébrasthénie)

1. sindrom neurastenic datorat traumatismelor craniene și cerebrale; astenie nervoasă.
 

cinefob, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. cinéphobe)

1. cel care urăște filmele, care detestă cinemaul.
2. (antonim) cinefil.
 

francofob, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. francophobe)

1. (cel) care urăște tot ceea ce este francez; galofob.
2. (anton.) francofil, galofil.