Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géothermie)
1. căldură internă a Pământului.
2. parte a geologiei care studiază variaţiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor şi oceanelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. golfe)
1. parte a mării care înaintează într-o deschizătură largă a uscatului.
2. porţiune mai dilatată a unei nave.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. littoral, lat. littoralis)
1. s. n. regiune situată de-a lungul țărmului mării.
2. adj. care aparține țărmului mării.
3. zonă ~ă = a) păturile de apă apropiate de țărm care acoperă platforma de prelungire a uscatului sub apele marine; b) totalitatea ecosistemelor existente până la 200 m adâncime.
4. (despre plante) care crește pe țărmul mărilor sau lacurilor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. orographe)
1. specialist în orografie, parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. orographie)
1. parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie.
2. totalitatea munţilor unei regiuni, unei ţări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (pedo1- + geografie)
1. disciplină care studiază geneza, evoluţia şi repartiţia solului pe suprafaţa uscatului; geografia solurilor.