uterin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. utérin)

1. referitor la uter.
2. frați ~i = frați născuți din aceeași mamă, dar având tați diferiți.

uterinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. utérinité)

1. calitatea de a fi uterin.

anexită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annexite)

1. inflamație a ovarelor și a trompelor uterine; ooforosalpingită.

anteversie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antéversion)

1. (med.) îndoire, întoarcere sau deplasare anterioară a unui organ; înclinarea înainte a axului vertical al unui organ.
2. ~ femurală = afecțiune în care colul femural se înclină înainte față de restul femurului.
3. ~ a uterului = înclinarea axei verticale a uterului, al cărui fund este înclinat înainte și colul uterin ridicat înapoi.
4. (var.) anteversiune.
5. (antonime) retroversie, retroversiune.

atretometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. atretometria)

1. malformație caracterizată prin atrezia cavității uterine și vaginale.

autofit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autophyte)

1. făt teratologic care poate trăi în viața extrauterină.
2. plantă autotrofă care se nutrește prin fotosinteză direct din materia organică.

avort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (avorta)

1. expulzare din cavitatea uterină a unui făt înainte de termen.
2. (fig.) eșec.

cardiopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cardiopathie)

1. (med.) denumire generică a afecțiunilor cardiace.
2. (med.) ~ congenitală = boală cardiacă caracterizată prin malformații ale inimii care apar în timpul formării acesteia, în timpul vieții intrauterine (nu este neapărat ereditară și poate corespunde unui accident izolat care nu va recidiva).