Dictionar

bismutil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bismuthyle)

1. radical monovalent al bismutului, la hidroliza sărurilor de bismut.
 

butil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. butyle)

1. radical organic monovalent, obținut prin eliminarea unui atom de hidrogen din molecula butanului.
 
 

rutil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rutile)

1. bioxid natural de titan.
 

util, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. utile, lat. utilis)

1. (și s. n.) folositor, trebuincios, necesar.
2. în timp ~ = la momentul potrivit.
 

util; folositor

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT utilis
2. FR utile
3. EN useful
4. DE nützlich; nutzbar; brauchbar
5. RU полезный
6. HU hasznos, használható
 
 
 
 
 

acalculie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acalculie)

1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.