Rezultate principale (Utilaj.):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. outillage)
1. ansamblu de instalaţii, maşini, aparate, unelte etc. trebuitoare unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de muncă într-o întreprindere.
2. secţie într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării şi întreţinerii de scule și mașini-unelte.
Rezultate secundare (Utilaj.):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (utilaj + -ist)
1. muncitor care face sau repară utilaje.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. actionner)
1. intr. a întreprinde o acţiune.
2. a se comporta într-o anumită împrejurare.
3. tr. a pune în mişcare un sistem, utilaje etc.
4. a ~ în justiţie = a da (pe cineva) în judecată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amalgamateur)
1. utilaj pentru extragerea aurului din minereuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entraîneur)
1. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor.
2. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de maşini-unelte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asepsie)
1. absenţă a germenilor microbieni.
2. sterilizare a instrumentelor şi utilajelor chirurgicale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. automatiser)
1. a echipa o instalaţie cu utilaj automat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. battage)
1. operaţia de lovire repetată cu bătătoarea a masei de material fibros, în filatură.
2. utilajul cu care se execută.