Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. actionner)
1. intr. a întreprinde o acţiune.
2. a se comporta într-o anumită împrejurare.
3. tr. a pune în mişcare un sistem, utilaje etc.
4. a ~ în justiţie = a da (pe cineva) în judecată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asepsie)
1. absenţă a germenilor microbieni.
2. sterilizare a instrumentelor şi utilajelor chirurgicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. construction, lat. constructio)
1. faptul de a construi; construire.
3. clădire, lucrare, edificiu.
4. (pl.) ramură a economiei naţionale care are ca obiect executarea clădirilor.
5. ~ii de maşini = ramură a industriei care produce maşini, unelte, instalaţii, utilaje.
6. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale.
7. mod de aranjare a cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. denture)
1. totalitatea dinţilor unui om.
3. ansamblu al dinţilor unor organe de maşini sau de utilaje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. leasing)
1. formă de închiriere de mașini și utilaje moderne, de mijloace de transport etc. de către întreprinderi, de la producători sau societăți specializate, pe o perioadă determinată.
2. contract de ~ = contract financiar prin care este prevăzut un import temporar, la expirarea căruia beneficiarul poate cumpăra bunurile mobile și imobile ce i-au fost închiriate de producător.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. moderniser)
1. tr. a da un caracter, o înfăţişare modernă, a înnoi.
2. a înzestra (o fabrică, o uzină etc.) cu instalaţii şi utilaje moderne.
3. refl. a adopta obiceiurile moderne.