utila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. outiller)

1. a înzestra, a dota un atelier, o fabrică cu utilajul necesar.

automutila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + mutila)

1. refl. a se mutila în mod voluntar.

autoutila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- +utila)

1. refl. (despre întreprinderi, instituții) a se utila cu mijloace proprii; a se autodota.

grizutilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grisoutine)

1. exploziv antigrizutos pe bază de săruri hidratate și nitroglicerină.

mutila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. mutiler, lat. mutilare)

1. a tăia, a amputa, a schilodi; a ciunti; (p. ext.) a desfigura, a deforma.

reutila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (re1- + utila)

1. a utila din nou, a înzestra cu noi utilaje.

utilaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. outillage)

1. ansamblu de instalații, mașini, aparate, unelte etc. trebuitoare unei anumite lucrări sau pentru asigurarea procesului de muncă într-o întreprindere.
2. secție într-o uzină metalurgică destinată fabricării, reparării și întreținerii de scule și mașini-unelte.

acționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. actionner)

1. intr. a întreprinde o acțiune.
2. a se comporta într-o anumită împrejurare.
3. tr. a pune în mișcare un sistem, utilaje etc.
4. a ~ în justiție = a da (pe cineva) în judecată.

amalgamator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amalgamateur)

1. utilaj pentru extragerea aurului din minereuri.

anaplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anaplastie)

1. operație chirurgicală cu scopul de a reda forma normală a unui organ mutilat.

antrenor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entraîneur)

1. s. m. f. persoană calificată care se ocupă de antrenarea sportivilor.
2. s. n. utilaj pentru rotirea unor scule sau a pieselor de mașini-unelte.

articol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)

1. expunere într-o publicație periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.
3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.
4. obiect de comerț.
5. parte de vorbire flexibilă, care însoțește substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.
6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părți ale corpului crustaceelor, insectelor și acarienilor.
7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.
8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fișier, cea mai mică unitate de informație utilă prelucrată de un program.

asepsie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asepsie)

1. absență a germenilor microbieni.
2. sterilizare a instrumentelor și utilajelor chirurgicale.