Rezultate secundare (Uzanţelor):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. conformiste)
1. I. care se conformează pasiv uzanţelor şi tradiţiilor stabilite.
2. care respectă strict normele, tradiția, morala curentă etc.
3. II. adept al conformismului; cel care se conformează din interes părerilor, convingerilor altora.
4. (antonime) anticonformist, contestatar, nonconformist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déontologie)
1. parte a eticii care studiază normele şi obligaţiile specifice unei anumite profesiuni.
2. ~ medicală = totalitatea regulilor şi uzanţelor care reglementează relaţiile dintre medici sau dintre aceştia şi bolnavi.
3. teorie despre datorie, despre obligaţiile morale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. émancipation, lat. emancipatio)
1. liberare a unui sclav potrivit uzanţelor dreptului roman.
2. emancipare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. non-conformiste)
1. adj., s. m. f. (cel) care nu se conformează uzanţelor stabilite, tradiţiilor; anticonformist.
2. s. m. f. membru al unei secte religioase din ţările anglo-saxone care nu se conformează sistemului ecleziastic oficial.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. parlementaire, it. parlamentario)
1. adj. referitor la parlament.
2. regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului.
3. potrivit uzanțelor admise în parlament.
4. referitor la acțiunea de a parlamenta.
5. s. m. membru al parlamentului.
6. persoană delegată, în timp de război, să ducă tratative de pace sau de armistițiu cu comandamentul inamic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. savoir-vivre)
1. /savoar-vivre/ (livr.) cunoaşterea şi practicarea uzanţelor în societate.