Dictionar

Rezultate secundare (Uzanţelor):

Conformist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. conformiste)

1. I. care se conformează pasiv uzanţelor şi tradiţiilor stabilite.

2. care respectă strict normele, tradiția, morala curentă etc.

3. II. adept al conformismului; cel care se conformează din interes părerilor, convingerilor altora.

4. (antonime) anticonformist, contestatar, nonconformist.


Deontologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déontologie)

1. parte a eticii care studiază normele şi obligaţiile specifice unei anumite profesiuni.

2. ~ medicală = totalitatea regulilor şi uzanţelor care reglementează relaţiile dintre medici sau dintre aceştia şi bolnavi.

3. teorie despre datorie, despre obligaţiile morale.


Emancipaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. émancipation, lat. emancipatio)

1. liberare a unui sclav potrivit uzanţelor dreptului roman.

2. emancipare.


Nonconformist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. non-conformiste)

1. adj., s. m. f. (cel) care nu se conformează uzanţelor stabilite, tradiţiilor; anticonformist.

2. s. m. f. membru al unei secte religioase din ţările anglo-saxone care nu se conformează sistemului ecleziastic oficial.


Parlamentar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. parlementaire, it. parlamentario)

1. adj. referitor la parlament.

2. regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului.

3. potrivit uzanțelor admise în parlament.

4. referitor la acțiunea de a parlamenta.

5. s. m. membru al parlamentului.

6. persoană delegată, în timp de război, ducă tratative de pace sau de armistițiu cu comandamentul inamic.


Savoir-vivre

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. savoir-vivre)

1. /savoar-vivre/ (livr.) cunoaşterea şi practicarea uzanţelor în societate.