Dictionar

bubușoară

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bubă + -ușoară)

1. diminutiv al lui bubă; bubă mică; bubiță, bubuliță.
 

ciucușoară

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (nec.)

1. plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare și cu flori albe-gălbui.
 

cupușoară

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cupă + -ușoară)

1. diminutiv al lui cupă; cupă mică, cupiță.
2. bol mic din lemn scobit (mai rar de tablă) întrebuințat de ciobani la stână.
3. (fig.) structură anatomică în formă de cupă; cupulă.
4. (var.) cupșoară.
 

mărfușoară

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (marfă + -ușoară)

1. diminutiv al lui marfă.
2. (fam.) marfă puțină și bună; mărfuliță.
3. (depr.) marfă puțină sau fără valoare.
4. (var.) (reg.) mărfșoară.
 

pungușoară

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pungă + -ușoară)

1. diminutiv al lui pungă; pungă mică; punguliță, punguță.
 

săpușoară

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sapă + -ușoară)

1. diminutiv al lui sapă; săpăligă, (reg.) săpuță.
2. (Transilv.) târnăcop.
3. (var.) săpșoară.
 

acoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei.
2. (fig.) îmbrățișare.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
 

ambuscat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.
2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.
3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucție, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.
 

atletic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. athlétique, lat. athleticus)

1. adj. referitor la atletism.
2. s. f. ~ ușoară = atletism; ~ grea = sportul cu halterele.
 

atletism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. athlétisme)

1. ramură a sportului care cuprinde probe de alergări, sărituri, aruncări; atletică ușoară.
 

badminton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. badminton)

1. joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică și ușoară, care se lovește cu racheta.
 

bagatelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bagatelle, it. bagatella)

1. lucru neimportant; fleac.
2. obiect de mică valoare.
3. (muz.) piesă muzicală scurtă, pe o temă ușoară, variată ca expresie și formă; bluetă (2).