Dictionar

Rezultate secundare (Uşoară,):

Bubușoară

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bubă + -ușoară)

1. diminutiv al lui bubă; bubă mică; bubiță, bubuliță.


Ciucușoară

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (nec.)

1. plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare și cu flori albe-gălbui.


Cupușoară

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cupă + -ușoară)

1. diminutiv al lui cupă; cupă mică, cupiță.

2. bol mic din lemn scobit (mai rar de tablă) întrebuințat de ciobani la stână.

3. (fig.) structură anatomică în formă de cupă; cupulă.

4. (var.) cupșoară.


Mărfușoară

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (marfă + -ușoară)

1. diminutiv al lui marfă.

2. (fam.) marfă puțină și bună; mărfuliță.

3. (depr.) marfă puțină sau fără valoare.

4. (var.) (reg.) mărfșoară.


Pungușoară

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pungă + -ușoară)

1. diminutiv al lui pungă; pungă mică; punguliță, punguță.


Săpușoară

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sapă + -ușoară)

1. diminutiv al lui sapă; săpăligă, (reg.) săpuță.

2. (Transilv.) târnăcop.

3. (var.) săpșoară.


Acoladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.

2. (fig.) îmbrăţişare.

3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.

4. formă de boltă ca o paranteză culcată.


Ambuscat, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.

2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.

3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucţie, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.


Atletic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. athlétique, lat. athleticus)

1. adj. referitor la atletism.

2. s. f. ~ uşoară = atletism; ~ grea = sportul cu halterele.


Atletism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athlétisme)

1. ramură a sportului care cuprinde probe de alergări, sărituri, aruncări; atletică uşoară.


Badminton

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. badminton)

1. joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică şi uşoară, care se loveşte cu racheta.


Bagatelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bagatelle, it. bagatella)

1. lucru neimportant; fleac.

2. obiect de mică valoare.

3. (muz.) piesă muzicală scurtă, pe o temă uşoară, variată ca expresie şi formă; bluetă (2).