Dictionar

 
 

derivativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dérivatif, lat. derivativus)

1. adj. care trage, abate ceva în altă parte.
2. s. n. mijloc terapeutic care abate și ușurează o suferință; (fig.) leac, remediu.
3. adj., s. n. (lingv.) (element) cu care se face derivarea.
 
 

eupeptic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. eupeptique)

1. (produs) care ameliorează sau ușurează digestia.
2. (medicament) care este de natură favorizeze digestia.
 

expectorant, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. expectorant)

1. (medicament) care ușurează expectorația; care fluidifică și înlesnește eliminarea flegmei.