Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. accoucher)
1. a da naștere unui copil; a naşte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. babiroussa)
1. porc sălbatic din insulele Moluce, cu corpul fără păr şi colţii în sus, străbătând pielea botului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brousse)
1. formaţie vegetală din regiunea tropicală de stepă, în care predomină arbuştii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cățea + -ușă)
1. (zool.) diminutiv al lui cățea; cățea (mică). (var.) cățălușă.
Parte de vorbire: s.f. (înv., reg.)
Origine: (chită + -ușă)
1. mănunchi de busuioc cu care se aghezmuiește.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déboucher)
1. a da înspre..., a se deschide spre...
2. (mil.) a ieşi dintr-un loc îngust, acoperit, la loc deschis.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)
1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)
1. opus, îndepărtat faţă de gură.
2. care este plasat pe partea opusă gurii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acariocécidie)
1. cecidie produsă de acarieni; gale pe frunze cauzate de acarieni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accréditif, germ. Akkreditiv)
1. modalitate de plată în practica comercială prin care banca cumpărătorului, se obligă a plăti vânzătorului, direct sau prin intermediul unei bănci corespondente, o anumită sumă de bani.
2. sumă de bani depusă de cineva la o casă de economii şi consemnaţiuni; înscris care certifică o asemenea depunere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achronique)
1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.