Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automate, germ. Automat, lat. automatus, gr. automatos)
1. adj. acţionat cu ajutorul unui dispozitiv care efectuează singur o anumită operaţie.
2. armă ~ă = (şi s. n.) = armă de foc la care armarea se face automat; pistol-mitralieră.
3. (şi adv.) care se face mecanic.
4. s. n. aparat, dispozitiv, maşină care, fără intervenţie exterioară, efectuează o anumită operaţie.
5. ~ de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holului şi scările din blocuri.
6. unitate în care băuturile şi alimentele uşoare sunt servite automat, prin introducerea într-un aparat a unor fise sau monede.
7. (fig.) om lipsit de voinţă, fără iniţiativă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. автотранспорт)
1. mod de transport care utilizează automobilele, vehiculele utilitare (ușoare și grele) și vehiculele cu două roți; transport rutier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. berginisation)
1. procedeu de hidrogenare a hidrocarburilor grele, a gudroanelor, pentru a obţine hidrocarburi uşoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béryllium)
1. metal alb-cenuşiu, ductil, maleabil, foarte dur şi uşor, în unele aliaje uşoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blépharectomie)
1. excizare a unei uşoare lăsări a pielii pleoapelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bungalow)
1. locuinţă din lemn şi împletituri de trestie, cu un singur etaj şi înconjurată de vegetaţie.
2. casă mică din materiale uşoare, la ţară sau pe malul mării, în timpul vacanţelor.