Parte de vorbire: s.f.
Origine: (bubă + -ușoară)
1. diminutiv al lui bubă; bubă mică; bubiță, bubuliță.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (nec.)
1. plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze liniare și cu flori albe-gălbui.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cupă + -ușoară)
1. diminutiv al lui cupă; cupă mică, cupiță.
2. bol mic din lemn scobit (mai rar de tablă) întrebuințat de ciobani la stână.
3. (fig.) structură anatomică în formă de cupă; cupulă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (marfă + -ușoară)
2. (fam.) marfă puțină și bună; mărfuliță.
3. (depr.) marfă puțină sau fără valoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pungă + -ușoară)
1. diminutiv al lui pungă; pungă mică; punguliță, punguță.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sapă + -ușoară)
1. diminutiv al lui sapă; săpăligă, (reg.) săpuță.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)
1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
Parte de vorbire: adj., s.m.
Origine: (fr. embusqué)
1. care este în ambuscadă.
2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.
3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucţie, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. athlétique, lat. athleticus)
1. adj. referitor la atletism.
2. s. f. ~ uşoară = atletism; ~ grea = sportul cu halterele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. athlétisme)
1. ramură a sportului care cuprinde probe de alergări, sărituri, aruncări; atletică uşoară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. badminton)
1. joc sportiv asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică şi uşoară, care se loveşte cu racheta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bagatelle, it. bagatella)
3. (muz.) piesă muzicală scurtă, pe o temă uşoară, variată ca expresie şi formă; bluetă (2).