Rezultate secundare (Vânatul.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporte)
1. (pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât) adu! caută!
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporter)
1. (despre câini) a aduce vânatul împuşcat sau un obiect aruncat.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. apporteur)
1. câine de vânătoare care aduce vânatul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrêt)
1. poziţie a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul.
2. câine de ~ = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. attrape)
1. aparenţă înşelătoare; păcăleală.
2. obiect destinat a înşela prin amuzament.
3. siluetă, manechin pentru atragerea vânatului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quête)
1. acţiune prin care un gonaci abate vânatul pentru a fi hăituit.
2. acţiune a unui câine de vânătoare care bate câmpul pentru a descoperi dâra vânatului.