Dictionar

Rezultate secundare (Văzut):

Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Absolvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.

2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.


Acantoceras

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthocéras)

1. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini.


Accident

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)

1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.

2. ridicătură, adâncitură a unui teren.

3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.

4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).

5. s. m. alteraţie.


Acicular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aciculaire)

1. în formă de ac; aciculiform.

2. cu vârful rigid şi ascuţit.

3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.


Aculeat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aculeatus, /II/ fr. aculéates)

1. adj. (bot.) prevăzut cu ţepi; ghimpos, ţepos.

2. (bot) aculeiform.

3. (despre insecte) care are ac.

4. s. f. pl. subordin de himenoptere prevăzute cu ac: albina.