Dictionar

 
 

autovaccin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autovaccin)

1. vaccin preparat prin culturi de microbi chiar de la bolnav, pentru a obține o cât mai bună imunizare.
 

dermovaccin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dermovaccin)

1. vaccin destinat a fi injectat în dermă.
 

enterovaccin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entérovaccin)

1. vaccin introdus pe cale bucală și absorbit de intestin.
 

neurovaccin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. neurovaccin)

1. vaccin prin inocularea virusului vaccinal în creierul iepurelui.
 

trivaccin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (tri- + vaccin)

1. vaccin complex, din trei componente profilactice diferite.
 
 
 

anavirulent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anavirulent)

1. (despre vaccinuri) format dintr-un anavirus.
 

antipoliomielitic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antipoliomyélitique)

1. I. care luptă cu poliomielita; destinat trateze sau prevină poliomielita.
2. II. vaccin care este folosit împotriva poliomielitei.
 

antirabic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antirabique)

1. I. care luptă împotriva rabiei.
2. II. vaccin care combate turbarea.
 

antivariolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antivariolique)

1. (vaccin, ser, medicament) contra variolei.