Dictionar

Vagon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. wagon)

1. vehicul de cale ferată pentru transportul călătorilor, al mărfurilor, animalelor etc.

2. ~ de dormit = vagon prevăzut cu cabine și paturi pentru dormit; vagon-lit; ~-restaurant = vagon amenajat pentru a servi ca restaurant; ~-cisternă = recipient cilindric montat pe șasiu, pentru transportul lichidelor; casă (sistem) ~ = casă care are camerele dispuse una după alta.

3. cantitate de mărfuri care încape într-un vagon.


Patvagon

Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Packwagen)

1. vagon de bagaje.


Vagonet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. wagonnet)

1. vagon mic care circulă pe o cale ferată îngustă (la lucrări forestiere sau în fabrici, pe şantiere etc.).


Vagonetaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. wagonnage)

1. transport cu ajutorul vagonetelor.


Vagonetar

Parte de vorbire: s.
Origine: (vagonet + -ar)

1. muncitor care lucrează pe vagonete.


Autocuşetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. auto-couchette)

1. inv. tren ~ = tren de noapte care transportă pe automobilist în cuşeta vagonului de dormit, iar maşina sa pe un vagon special.


Autodrezină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. автодрезина)

1. vehicul ușor autopropulsat, asemănător cu un vagonet, folosit anterior de către inspectorii liniilor de cale ferată și echipele de lucru pentru a se deplasa rapid către și dinspre locul de muncă; drezină autopropulsată.


Basculator

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. basculeur)

1. dispozitiv mecanic pentru descărcarea prin basculare a unui autocamion, vagonet etc.


Bremză

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bremse)

1. plan înclinat cu dispozitiv de frânare, pe care circulă vagonetele de mină.

2. (mar.) capăt de parâmă, de lanţ, care serveşte la asigurarea unei parâme, a unui lanţ ori a unei ancore.


Cisternă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. cisterna)

1. recipient metalic (pe un vehicul), servind la transportul unor lichide.

2. vagon de cale ferată cu un asemenea recipient.

3. rezervor (subteran) pentru înmagazinarea apei sau a altor lichide.

4. (anat.) spaţiu mare subarahnoidian, plin de lichid cefalorahidian.


Culbuta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cullbuter)

1. a descărca un vagonet prin răsturnare a culbutorului.