OK
X
valabil publicat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
valide
publicatus
2.
FR
valide
(noms)
3.
EN
valid
(names)
4.
DE
gültig
veröffentlicht
(Name)
5.
RU
действительное
нaзвaние
6.
HU
érvényes
publikáció
valabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. valable)
1.
care
are
valoare;
care
poate
fi
acceptat;
acceptabil.
2.
care
întrunește
condițiile
cerute
de
lege,
de
o
autoritate.
valabilitate
Parte de vorbire:
s.f
Etimologie: (fr. valabilité)
1.
calitatea,
starea
a
ceea
ce
este
valabil;
validitate.
2.
(anton.)
nevalabilitate.
valabiliza
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. valabiliser)
1.
a
face
valabil;
a
declara
valabil
din
punct
de
vedere
legal;
a
verifica
sau
a
dovedi
valabilitatea
sau
exactitatea.
2.
a
pune
baze
temeinice
unei
idei,
unei
teorii,
unui
program
et
cetera;
a
fundamenta.
abroga
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abrogare, fr. abroger)
1.
a
scoate
din
vigoare
un
act
normativ.
2.
a
anula,
a
suprima
o
lege,
o
dispoziție
oficială.
3.
a
declara
lipsit
de
valabilitate.
autentifica
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după fr. authentifier)
1.
(cu
privire
la
acte)
a
califica
drept
autentic
(aplicând
o
ștampilă);
a
face
să
fie
valabil;
a
certifica;
a
legaliza.
2.
a
verifica
autenticitatea
unui
act
sau
a
unui
document.
3.
(var.)
(înv.,
reg.)
a
autentica.
caduc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. caduc, lat. caducus)
1.
lipsit
de
trăinicie,
șubred;
(prin
ext.)
care
este
perimat,
depășit
sau
nu
mai
este
valabil.
2.
(despre
organe
vegetale)
care
cade
în
fiecare
an;
care
cade
înainte
de
vreme.
3.
(despre
formațiuni
cornoase
la
animale)
care
cade
periodic.
4.
(despre
legate,
donații)
care
nu
mai
are
putere
legală.
5.
(antonime)
marcescent,
persistent,
peren,
sempervirent.
caducitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. caducité)
1.
însușire,
faptul
de
a
fi
caduc.
2.
ineficacitate
a
unui
act
juridic.
3.
încetare
a
valabilității
unui
tratat.
certifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. certifier, lat. certificare)
1.
a
adeveri,
a
confirma
că
ceva
este
autentic,
sigur,
exact,
valabil.
condiționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. conditionner)
1.
a
constitui
condiția
de
care
depinde
ceva;
a
fi
cauza
unui
lucru.
2.
a
supune
valabilitatea
unui
act
unor
condiții.
3.
a
adminte
(ceva)
sub
rezerva
anumitor
condiții.