Dictionar

valabil publicat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT valide publicatus
2. FR valide (noms)
3. EN valid (names)
4. DE gültig veröffentlicht (Name)
5. RU действительное нaзвaние
6. HU érvényes publikáció
 

valabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. valable)

1. care are valoare; care poate fi acceptat; acceptabil.
2. care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate.
 

valabilitate

Parte de vorbire:  s.f  
Etimologie: (fr. valabilité)

1. calitatea, starea a ceea ce este valabil; validitate.
2. (anton.) nevalabilitate.
 

valabiliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. valabiliser)

1. a face valabil; a declara valabil din punct de vedere legal; a verifica sau a dovedi valabilitatea sau exactitatea.
2. a pune baze temeinice unei idei, unei teorii, unui program et cetera; a fundamenta.
 

abroga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
 

autentifica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. authentifier)

1. (cu privire la acte) a califica drept autentic (aplicând o ștampilă); a face să fie valabil; a certifica; a legaliza.
2. a verifica autenticitatea unui act sau a unui document.
3. (var.) (înv., reg.) a autentica.
 

caduc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. caduc, lat. caducus)

1. lipsit de trăinicie, șubred; (prin ext.) care este perimat, depășit sau nu mai este valabil.
2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme.
3. (despre formațiuni cornoase la animale) care cade periodic.
4. (despre legate, donații) care nu mai are putere legală.
5. (antonime) marcescent, persistent, peren, sempervirent.
 

caducitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caducité)

1. însușire, faptul de a fi caduc.
2. ineficacitate a unui act juridic.
3. încetare a valabilității unui tratat.
 

certifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. certifier, lat. certificare)

1. a adeveri, a confirma că ceva este autentic, sigur, exact, valabil.
 

condiționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. conditionner)

1. a constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru.
2. a supune valabilitatea unui act unor condiții.
3. a adminte (ceva) sub rezerva anumitor condiții.