Parte de vorbire: s.f
Origine: (fr. valabilité)
1. calitatea, starea a ceea ce este valabil; validitate.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abrogare, fr. abroger)
1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conditionner)
1. a constitui condiţia de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru.
2. a supune valabilitatea unui act unor condiţii.
3. a adminte (ceva) sub rezerva anumitor condiţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crio- + conservare)
1. tehnică de conservare prin scăderea temperaturii produselor și alimentelor, care prelungește durata lor de valabilitate, iar în funcție de temperaturi, proliferarea microorganismelor și activitățile celulare sunt fie încetinite, fie oprite; conservare prin frig.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. équivaloir, lat. aequivalere)
1. intr. a fi egal, a avea o valoare egală cu ceva.
3. a recunoaşte valabilitatea unor studii, examene sau diplome obţinute în cadrul unei şcoli de alt tip ori în străinătate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formalité)
1. formă, regulă care trebuie respectată la îndeplinirea unui act pentru a-i da valabilitate.
2. ceremonie, etichetă impusă de uzanţe, de politeţe.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. légaliser)
1. a da valabilitate, formă legală (unui act).