Dictionar

vale

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT vallis
2. FR vallée
3. EN valley
4. DE Tal
5. RU долинa; низинa
6. HU völgy
 

valeculă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vallécule, lat. vallecula)

1. (anat., bot.) depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul între două ridicături sau dungi.
 

valencian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. valencien)

1. (locuitor) din Valencia (Spania).
2. (s. n.) dialect catalan occidental.
 

valensienă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. valenciennes)

1. dantelă fină, fabricată inițial în Valenciennes (Flandra).
 

valență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. valence)

1. mărime care arată numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenți ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau un radical.
2. (fig.) valoare, semnificație; posibilitate (de dezvoltare).
3. capacitate de combinare a unui cuvânt cu alte cuvinte, în funcție de conținutul noțional și semantic al acestuia.
 

valeriană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. valériane, lat. valeriana)

1. plantă erbacee cu flori trandafirii sau albe; odolean.
2. substanță medicamentoasă din rădăcina acestei plante.
 

valerianacee

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. valérianacées)

1. (bot.) familie de plante erbacee dicotiledonate, anuale sau perene, cu frunzele opuse, lipsite de stipele, cu florile având corola gamopetală și cu fructul o nuculă, având ca tip valeriana; plantă care face parte din această familie; (rar) valerianee.
 

acetil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétyle)

1. radical organic monovalent, din acidul acetic.
 

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

acil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acyl)

1. radical monovalent derivat din acizii organici.
 

acoladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei.
2. (fig.) îmbrățișare.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
 

adecvație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adéquation, lat. adaequatio)

1. faptul, însușirea de a fi adecvat; echivalență.
 

alaun

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Alaun)

1. sulfat dublu al unui metal trivalent sau monovalent; sulfat dublu de aluminiu și potasiu; piatră-acră.