OK
X
valoric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (valoare + -ic)
1.
referitor
la
valoare;
de
valoare.
valorifica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (valoare + -ifica)
1.
a
pune
în
valoare
ceva;
a
scoate
în
relief
valoarea
unui
înscris,
a
unui
obiect
etc.
2.
a
selecta
din
valorile
anterioare
ale
culturii
pe
acelea
care
răspund
noilor
cerințe
ale
epocii.
3.
a
utiliza
în
producție
materii
prime,
materiale
de
o
anumită
valoare.
valoriza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. valoriser)
1.
(fil.)
a
formula
judecăți
de
valoare.
2.
(ec.;
despre
stat)
a
influența
(prețurile)
în
favoarea
producătorilor,
a
ridica
artificial
prețurile;
a
subvenționa
(vânzările)
pentru
menținerea
prețurilor.
valorizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. valorisant)
1.
care
valorizează;
valorizator.
2.
care
dă
valoare,
prestigiu.
valorizator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (valoriza + -tor)
1.
care
valorizează;
valorizant.
abatere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (abate)
1.
acțiunea
de
a
(se)
abate
și
rezultatul
ei.
2.
îndepărtare,
deviație
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
3.
(fig.)
îndepărtare
de
la
o
normă,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
4.
(jur.)
încălcare
a
unei
dispoziții
cu
caracter
administrativ
sau
disciplinar.
5.
(tehn.)
diferența
dintre
valoarea
efectivă
sau
valoarea-limită
admisă
a
unei
mărimi
și
valoarea
ei
nominală.
6.
(tehn.)
diferența
dintre
dimensiunea
reală
și
cea
proiectată
a
unei
piese.
7.
(mar.)
operația
de
întoarcere
intenționată
a
prorei
unei
nave
într-o
anumită
direcție.
8.
(econ.)
~
fiscală
=
parte
procentuală
din
venit,
care
este
scutită
de
impozit.
9.
(econ.)
~
monetară
=
factor
de
natură
inflaționistă
care
se
caracterizează
prin
creșterea
mai
rapidă
a
masei
monetare
în
raport
cu
masa
bunurilor
și
serviciilor,
manifestată
prin
majorări
ale
prețurilor
și
scăderea
puterii
de
cumpărare
a
unei
monezi.
10.
(compus)
~-standard
=
indicator
de
măsurare
a
dispersiei
valorilor
unei
variabile
aleatorii.
11.
(gram.)
excepție.
12.
(înv.;
loc.
subst.)
~
de
la
vorbă
=
digresiune.
13.
(loc.
subst.)
~
de
la
regulă
=
excepție.
14.
culcare
pe
pământ;
doborâre.
15.
(fig.)
deprimare.
accelerometru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accéléromètre)
1.
instrument
pentru
măsurarea
valorilor
accelerației.
acumulare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (acumula)
1.
acțiunea
de
a
(se)
acumula.
2.
proces
economic
complex
constând
în
formarea
și
utilizarea
unei
părți
din
venitul
societății
pentru
asigurarea
reproducției
lărgite.
3.
~
a
capitalului
=
transformarea
plusvalorii
în
capital;
fond
de
~
=
parte
a
unui
venit
pentru
acumulare;
rata
~ării
=
raportul
dintre
fondul
de
acumulare
și
venitul
pe
baza
căruia
se
formează.
4.
(geol.)
proces
de
depunere
a
materialului
transportat
de
agenții
geomorfologici.
aditiv, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. additif, lat. additivus „care se adaugă la”)
1.
I.
care
este
adăugat,
care
se
adaugă,
care
se
adiționează,
care
completează.
2.
(mat.)
referitor
la
operația
de
adunare;
care
provine
dintr-o
adunare.
3.
(fizică)
(despre
o
proprietate,
un
efect)
exprimat
printr-o
mărime
fizică
ale
cărei
valori
se
însumează
algebric.
4.
II.
lucru
adăugat,
completare,
supliment.
5.
(industrie)
constituent
secundar,
substanță
care,
adăugată
unor
produse,
le
ameliorează
unele
proprietăți.
6.
(industria
alimentară)
produs
destinat
să
modifice
gustul
sau
parfumul,
să
prelungească
conservarea.
7.
(petrochimie)
denumire
generică
pentru
diferitele
produse
care
sunt
încorporate
în
benzină
pentru
a
o
face
mai
puțin
detonantă;
în
uleiuri
pentru
a
le
îmbunătăți
calitățile
de
lubrifiere,
rezistența
la
oxidare,
punctul
de
îngheț
sau
indicele
de
vâscozitate;
în
bitumuri
pentru
emulsionare.
africanitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. africanité)
1.
caracter
specific
culturii
africane.
2.
caracter
african
al
unei
culturi,
limbi
etc.
3.
grup
de
valori
comune
locuitorilor
din
Africa.
4.
lumea,
civilizația
africană.
agiota
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. agioter)
1.
a
specula
(la
bursă)
asupra
valorilor
sau
mărfurilor
cu
preț
variabil.