Parte de vorbire: s.
Origine: (amenaja)
1. acţiunea de a amenaja; organizare.
2. totalitatea lucrărilor care urmăresc combaterea acţiunilor dăunătoare sau valorificarea potenţialului unui curs de apă.
3. îngrijire raţională pentru punerea în valoare a pădurilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démolir, lat. demoliri)
1. a desface, a dărâma (o construcţie, o zidărie).
2. a retrage o navă din exploatare şi a o desface pentru valorificarea materialelor.
3. (fig.) a distruge în întregime.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Lokalismus)
1. atașament față de modul de viață, de obiceiurile locale, uneori însoțit de rezistență la influențele externe.
2. mod de viață care favorizează consumul de produse locale.
3. explicare a inefabilului unei opere literare prin datele geografice și sociale generale.
4. folosire a unor cuvinte numai local.
5. orientare sociopedagogică din prima jumătate a sec. XX care își propunea valorificarea condițiilor locale în procesul educativ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pisciculture)
1. ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea şi valorificarea peştelui.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. régie, germ, Regie)
1. concepția interpretării textului și activitatea de îndrumare și supraveghere a jocului artiștilor, desfășurată la punerea în scenă și la montarea unei piese de teatru, a unui film.
2. exploatare a unui bun sau executarea unei lucrări direct de către beneficiar.
3. cheltuieli de ~ = cheltuieli de întreținere la o întreprindere sau instituție; cheltuieli la executarea unei lucrări; în ~ proprie = (despre construcții, reparații capitale) executate de beneficiar cu mijloace proprii.
4. formă capitalistă de organizare a unor întreprinderi, exploatarea de bunuri ale statului sau valorificarea unor drepturi ale acestuia; (p. ext.) administrația, personalul, sediul unei asemenea întreprinderi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (stuf + -icol)
2. pe care crește, care produce din abundență stuf.
3. care ține de valorificarea stufului.