antologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthologie, lat., gr. anthologia)

1. culegere de texte alese, valoroase, dintr-unul sau mai mulți autori.
2. studiu sistematic al florilor.

doctor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)

1. titlu științific conferit doctoranzilor în urma susținerii examenelor și a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu.
2. ~ docent = titlu științific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activități științifice îndelungate și valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de instituțiile de învățământ superior unei personalități de mare prestigiu, din țară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul științei, tehnicii și culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei și umanității.
3. medic.
4. (fam.) persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru.

maestru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. maestro)

1. s. m. f. persoană cu calități excepționale și contribuții valoroase într-un anumit domeniu de activitate.
2. creator al unei școli sau al unui curent.
3. ~ al sportului = titlu care se acordă cuiva pentru merite deosebite într-o ramură sportivă.
4. termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale.
5. (în trecut) profesor de lucru de mână, de muzică, desen, gimnastică etc.
6. nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere).
7. titlu ierarhic în anumite organizații militare, politice, religioase.
8. ~ de ceremonii = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități.
9. s. n. registru de contabilitate conținând conturile sintetice, în care se înscriu operațiile economice și financiare grupate după natura lor.
10. adj. (mar.) cuplu-~ = cea mai lată parte a unei nave.

scrabble

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. scrabble)

1. joc distractiv, în două, trei sau patru persoane, constând în formarea de cuvinte încrucișate pe o tablă, folosind jetoane pe care sunt notate literele, fiecare jucător trebuind să obțină numărul cel mai mare de puncte prin plasarea literelor mai valoroase pe pătrățelele cele mai favorabile.

tragic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. tragique, lat. tragicus)

1. adj. referitor la tragedie, cu caracter de tragedie.
2. (fig.) zguduitor, jalnic, funest.
3. (fam.) care provoacă neplăceri mari; catastrofal.
4. s. n. categorie estetică, sentiment de milă și durere inspirat de înfrângerea sau pieirea, în urma unor împrejurări vitrege, a unor eroi, idealuri sau categorii sociale valoroase.
5. a lua în ~ = a acorda unei întâmplări o gravitate exagerată.
6. s. m. autor de tragedii.