Dictionar

valoros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. valeureux)

1. care are valoare, prețios.
2. talentat.
 

capabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. capable, lat. capabilis)

1. înzestrat; destoinic; valoros.
2. apt, potrivit, în stare de a face ceva.
3. (jur.) care are capacitate civilă.
 

decoros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. decoroso)

1. cu sentimentul propriei valori; valoros, demn, prestigios.
 

excelent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. excellent, lat. excellens)

1. foarte bun, excepțional, admirabil, minunat, extrem de valoros.
 

glorie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. gloria)

1. strălucire, renume prin virtuți excepționale; onoare, slavă.
2. om deosebit de valoros; celebritate.
3. aureolă luminoasă în formă de fascicul radial (în pictură, sculptură, decorație), simbolizând sfințenia.
 

inapreciabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inappréciable)

1. care nu poate fi apeciat, măsurat.
2. de neprețuit, foarte valoros.
 

inestimabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inestimable, lat. inaestimabilis)

1. de neprețuit; inapreciabil; foarte valoros; inevaluabil.