Parte de vorbire: s.
Origine: (it. valuta)
1. unitate monetară care stă la baza sistemului monetar al unui stat.
2. totalitatea mijloacelor de plată (monede, bancnote, cambii, cecuri etc.) folosite în schimbul internațional.
3. ~ forte = valută cu acoperire în aur care este acceptată de mai multe state.
Parte de vorbire: s.
Origine: (euro1- + valută)
1. valută convertibilă în dolari sau euro2 care circulă în afara sistemului bancar al ţării respective.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. valutario)
1. referitor la valută; în valută.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbitrage)
1. soluţionare a unui diferend de către o persoană sau o instituţie autorizată.
2. ~ de stat = organ de stat care rezolvă anumite litigii patrimoniale.
3. conducere a unei aplicaţii tactice, a unei competiţii sportive de către un arbitru.
4. hotărâre luată de un arbitru.
5. (fin.) cumpărare de valută, acţiuni, rente, argint, aur etc. pentru vânzare pe aceeaşi piaţă sau pe o alta.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cambiste)
1. specialist bancar în comerţul cu devize.
2. angajat care efectuează tranzacții valutare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. convertir, lat. convertere)
1. tr., refl. a-şi schimba, a face pe cineva să-şi schimbe o anumită părere sau convingere (religioasă).
2. tr. a schimba un lucru în altul, a preface, a transforma.
3. a preschimba însemnele băneşti ale unei ţări în aur sau în valută străină, potrivit cursului de schimb.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cotation)
1. determinarea şi publicarea cursului pieţei valutare pe baza evoluţiei cererii şi ofertei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cote, lat. quato)
1. parte cu care contribuie cineva la o cheltuială comună sau care îi revine în urma unei împărţeli.
2. parte dintr-un tot căreia i se dă o anumită destinaţie; cotă-parte, participaţie.
3. contribuţie obligatorie, în produse agricole, impusă producătorilor de către stat la termene şi preţuri fixate de el.
4. document de referinţă care constată cursul valorilor înscrise la bursă2, rezultate din cotaţiile unei zile.
5. ~a bursei = nivelul cursului valutar la bursă.
6. altitudine a unui punct faţă de nivelul mării; nivelul unei ape curgătoare.
7. nivelul la care navighează un submarin.
8. (mat.) a treia coordonată carteziană a unui punct din spaţiu.
9. fiecare dintre dimensiunile unei piese, ale unei construcţii indicate pe un desen.
10. semn în cifre şi litere care arată locul unor cărţi, documente etc. într-o bibliotecă, într-o arhivă, a unei piese filatelice în cataloage sau reviste de specialitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déport)
1. (fin.) diferenţă în minus între cursul la termen al unei valute şi cel la vedere al acesteia pe aceeaşi piaţă valutară.
2. (jur.) act de recuzare sau de desesizare.