Dictionar

vapori

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vapeur, lat. vapor)

1. pl. substanță aflată în stare gazoasă la o temperatură inferioară celei critice.
 

vaporimetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Vaporimeter)

1. instrument pentru măsurarea punctului de fierbere al conținutului în alcool aflat sub formă de vapori într-un lichid sub presiune.
 

vaporiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. vaporiser)

1. tr., refl. (despre lichide) a (se) transforma în vapori.
2. a (se) pulberiza.
3. tr. (text.) a supune acțiunii vaporilor firele, pentru a se asigura o stabilitate mai bună, sau țesăturile, pentru a fixa coloranții pe fibre.
 

vaporizație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. vaporisation)

1. operație prin care o substanță trece din starea lichidă sau solidă în starea gazoasă, sub efectul căldurii; rezultat al acestei operațiuni; vaporizare.
2. (var. înv.) vaporizațiune, vaporizățiune.
 

vaporizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vaporisateur)

1. aparat, instalație în care se efectuează vaporizarea unor soluții, în scopul concentrării sau al distilării acestora.
2. pulverizator.
3. (mar.) boiler din instalația de distilare a apei de mare la bordul navei; evaporator.
 

ablativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. care poate suferi ablațiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
 

anilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. anilisme)

1. intoxicație acută sau cronică cu anilină (prin inhalare, ingerare și contact cu pielea, inclusiv sub formă de vapori).
 

ATMO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. atmo-, cf. gr. atmos „aburi, vapori”)

1. „vapori, aer, gaze, atmosferă; gazos, aerian, atmosferic”.
 

autocirculație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocirculation)

1. menținere a deplasării unei ape în circuitul închis de vaporizare al unor căldări acvatubulare.
 

azeotropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. azéotropisme)

1. proprietate a unui amestec de lichide de a fierbe la o temperatură constantă pentru o anumită presiune, degajând vapori cu aceeași compoziție ca și lichidul din care provin; azeotropie.
 

brasaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brassage)

1. amestecare a combustibilului pulverizat sau în stare de vapori cu aerul comburant înainte de introducerea lui în cilindrul motorului.
2. amestecare la cald a făinii de malț cu apă caldă pentru a se obține mustul de bere.