Dictionar

Rezultate secundare (Varia):

Avaria

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avarier)

1. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora.


Varia 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. varia)

1. culegere bibliografică de scrieri diferite.

2. rubrică a unei publicaţii în care se tipăresc articole scurte, note mărunte, informaţii etc.


Varia 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. varier, lat. variare)

1. intr. a prezenta deosebiri, variaţie; a se deosebi.

2. (mar.; despre mărimi, cantităţi) a-şi schimba valoarea în raport cu altele (constante).

3. tr. a schimba, a da o formă diferită.


Variabil, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. variable, lat. variabilis)

1. adj. care variază; schimbător.

2. (despre cuvinte) care are forme flexionare, flexibil.

3. capital ~ = parte a capitalului cheltuită pentru cumpărarea forței de muncă.

4. s f. (mat.) mărime care ia succesiv diferite valori; element generic al unei mulțimi.

5. (inform.) element al limbajului formalizat reprezentând un nume care semnifică o clasă ai cărei membri sunt denotații săi posibili.

6. (stat.) caracteristică putând prezenta variație de la un element la altul al unei colectivități.


Variabil; comutabil; schimbător

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT variabilis; commutabilis; mutabilis

2. FR variable; changeant; inconstant

3. EN variable; changeable; inconstant; varying

4. DE variabel; veränderlich; wechselnd

5. RU изменчивый; непостоянный

6. HU változatos, változékony; átváltoztatható, megváltoztatható; változó


Variabilitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. variabilité)

1. însușirea a ceea ce este variabil.

2. capacitate a organismelor vii de a-și modifica caracterele morfofiziologice în cursul evoluției ca rezultat al adaptării la mediu.

3. (mat.) proprietate a unei cantități sau funcții algebrice de a lua succesiv o infinitate de valori diferite.

4. însușire a unui cuvânt de a prezenta forme diferite.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Accidenţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzidenzen)

1. lucrări tipografice mărunte şi variate (afişe, invitaţii, programe etc.).


Aerometeorograf

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerometeorograph)

1. aparat meteorologic pe aeronave pentru înregistrarea variaţiilor presiunii, temperaturii şi umidităţii aerului.


Afectaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectation, lat. affectatio)

1. purtare nefirească, studiată, artificială.

2. programare pe termen lung a unei exploatări forestiere.

3. (cib.) instrucţiune care o valoare unei variabile.


Agiota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. agioter)

1. a specula (la bursă) asupra valorilor sau mărfurilor cu preţ variabil.


Agiotaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agiotage)

1. faptul de a agiota; speculă cu valoarea sau cu marfa al cărei preț este variabil.

2. (var.) (înv.) agiotagiu.