Dictionar

Rezultate principale (Vară):

Vară

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. vera - ver „primăvară”)

1. anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie.

2. de ~ = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic.

3. la ~ = în vara viitoare, în vara care urmează.

4. astă-~ = în vara care a trecut.

5. (în) ~a asta = în vara în care ne aflăm.

6. (pop.) an-~ = în vara anului precedent.

7. de cu ~ = fiind încă vară.

8. peste ~ = în timpul verii.

9. (adverbial; în forma vara) în cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp.


Vară

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aestas

2. FR été

3. EN summer

4. DE Sommer

5. RU лето

6. HU nyár


Rezultate secundare (Vară):

Estival; de vară

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aestivalis; aestivus

2. FR éstival; d’été

3. EN aestival; summery

4. DE Ästival; sommerlich

5. RU летний

6. HU nyári, nyárelőző; nyáron virágzó


Pierde-vară

Parte de vorbire: s.m. invar.
Origine: (pierde + vară)

1. persoană care își irosește timpul, care nu muncește și umblă fără niciun rost; leneș, (fam.) târâie-brâu.


Primăvară

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT ver

2. FR printemps

3. EN spring

4. DE Frühling; Frühjahr

5. RU веснa

6. HU tavasz


Trufă de vară

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Tuber aestivum

2. FR truffe d’été; truffe de la St. Jean

3. EN summer truffle

4. DE Sommertrüffel

5. RU трюфель съедобный

6. HU nyári szarvasgomba


Varactor

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. varactor)

1. element semiconductor, condensator cu capacitate variabilă, a cărei valoare depinde de tensiunea aplicată; varicap.


Varan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. varan, lat. varanus)

1. şopârlă mare carnivoră, verzuie, cu plăci osoase pe spate, ca un mic crocodil, în Africa, Asia şi Australia.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Adulterin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.

2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.


Afişa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. afficher)

1. tr. a lipi un afiş.

2. (fig.) a manifesta ostentativ o anumită atitudine.

3. a vizualiza o mărime măsurată sau rezultatul unui calcul.

4. refl. a apărea în tovărăşia cuiva.


Amanita

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amanite)

1. specie de ciuperci, din familia agaricaceelor, comestibile, dar şi otrăvitoare, care cresc vara şi toamna prin păduri.


Amfifotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphiphotique)

1. (despre vegetale) care este heliofil primăvara şi sciofil toamna.


Amilază

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului şi a glucidelor; diastază.

2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.

3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.