Parte de vorbire: s.n.
Origine: (vas + -ulean)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (vas + -uleț)
2. vas (mic); văscior, văsușor, văsuț.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caisson)
1. vehicul cu două roţi, compartimentat, în trecut pentru transportul muniţiei (de artilerie).
2. fiecare dintre încăperile etanşe create prin compartimentarea unei nave, pentru a împiedica pătrunderea masivă a apei în tot vasul în caz de avarie.
3. dulap pentru ţinerea proviziilor şi a ustensilelor pe bordul unei nave.
4. construcţie de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrări subacvatice ori în terenuri cu multă umiditate.
5. piesă prefabricată din beton armat, având forma unei plăci cu nervuri de întărire, folosită ca element de rezistenţă la planşee şi acoperişuri.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. deponere, după fr. déposer)
1. tr. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare).
2. a ~ bani = a încredinţa bani spre păstrare (unei instituţii); a ~ mandatul = a renunţa la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcţionari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente.
3. a desfăşura, a executa, a presta (o muncă, un efort).
4. tr., refl. a cădea, a lăsa să cadă la fund (substanţe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului).
5. intr. (jur.) a face o depoziţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + hemostază)
1. hemostază prin cauterizarea vasului care sângerează cu electrocauterul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infrastructure)
1. ansamblu de elemente care susțin partea principală a unei construcții, a unui drum.
2. parte a unei nave care se află sub corpul principal al vasului.
3. totalitatea instalațiilor tehnice și a construcțiilor la sol necesare activității de zbor.
4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materială a unei societăți.
5. ansamblu de elemente ori relații care condiționează sau determină pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau domeniu de sisteme.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. liquide, lat. liquidus)
1. care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află.
2. care curge sau tinde să curgă datorită coeziunii slabe a moleculelor; (prin anal.) care este de consistență scăzută.
3. stare ~ă = stare a materiei manifestată de corpuri care nu au formă proprie și al căror volum este invariabil.
4. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat.
5. (lingv.) consoană ~ă = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante; lichidă.
6. (lingv.) grup ~ = grup consonantic format din două consoane, dintre care una este lichidă.
8. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précipité, lat. praecipitatum)
1. substanţă insolubilă care se separă dintr-o soluţie, depunându-se pe fundul vasului, sub acţiunea unui reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluţiei.