Dictionar

Rezultate secundare (Vasului.):

Depune

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. deponere, după fr. déposer)

1. tr. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare).

2. a ~ bani = a încredinţa bani spre păstrare (unei instituţii); a ~ mandatul = a renunţa la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcţionari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente.

3. a desfăşura, a executa, a presta (o muncă, un efort).

4. tr., refl. a cădea, a lăsa cadă la fund (substanţe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului).

5. intr. (jur.) a face o depoziţie.


Electrohemostază

Parte de vorbire: s.
Origine: (electro- + hemostază)

1. hemostază prin cauterizarea vasului care sângerează cu electrocauterul.


Infrastructură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. infrastructure)

1. ansamblu de elemente care susțin partea principală a unei construcții, a unui drum.

2. parte a unei nave care se află sub corpul principal al vasului.

3. totalitatea instalațiilor tehnice și a construcțiilor la sol necesare activității de zbor.

4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materială a unei societăți.

5. ansamblu de elemente ori relații care condiționează sau determină pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau domeniu de sisteme.


Lichid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. liquide, lat. liquidus)

1. care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află.

2. care curge sau tinde curgă datorită coeziunii slabe a moleculelor; (prin anal.) care este de consistență scăzută.

3. stare = stare a materiei manifestată de corpuri care nu au formă proprie și al căror volum este invariabil.

4. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat.

5. (lingv.) consoană = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante; lichidă.

6. (lingv.) grup ~ = grup consonantic format din două consoane, dintre care una este lichidă.

7. (figurat) clar, limpede.

8. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.


Precipitat 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. précipité, lat. praecipitatum)

1. substanţă insolubilă care se separă dintr-o soluţie, depunându-se pe fundul vasului, sub acţiunea unui reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluţiei.


Lichid

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. liquide, lat. liquidus)

1. corp sau substanță care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află; corp în stare lichidă.

2. substanță care se bea (apă, lapte, vin etc.); băutură, alcoolizată mai ales.

3. (biol.) soluție organică.

4. (var. înv.) licfida, licid, licuid, licvid.