Rezultate secundare (Veche):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. adagium)
1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. aerarium)
1. tezaurul public şi administraţia banilor publici în vechea Romă.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. akkadien)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din Akkad.
2. (s. f.) limbă semitică veche vorbită în Asiria.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anglo-saxon)
1. s. m. f. pl. populaţii germanice care s-au deplasat de pe continent în Insulele Britanice în sec. V-V
2. adj. care aparţine anglo-saxonilor.
3. limbă ~ă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni; engleza veche.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antédiluvien)
1. din epoca străveche a omenirii; dinainte de potopul biblic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antiquité, lat. antiquitas)
1. epocă îndepărtată a istoriei, în care s-au dezvoltat vechile civilizații.
2. perioadă istorică mergând de la începuturile istoriei scrise până la căderea romei.
3. vechime foarte îndepărtată.
4. obiect antic, monument vechi, rămășiță istorică.
5. (fam.) obiect de modă veche.
6. (var.) (înv.) anticitate, (înv.) anticvitate.